De la Ponte della Moneta la Rialto
Primul pod cunoscut aici a fost Ponte della Moneta, o trecere din lemn pe pontoane din anul 1178 d.Hr. Versiunile ulterioare din lemn au fost reconstruite în 1255 și 1264, ceea ce arată cât de necesară era această legătură chiar înainte de existența podului de piatră. Rialto avea nevoie de o trecere, fiindcă banii, mărfurile și veștile circulau prin această curbă a Canal Grande.
Arcul unic al lui Antonio da Ponte
Actualul pod de piatră a fost construit între 1588 și 1591 sub conducerea lui Antonio da Ponte, cu o soluție îndrăzneață cu un singur arc, care trebuia să susțină oameni, magazine și mândria orașului deasupra solului moale al lagunei. A înlocuit un pod de lemn vulnerabil și a transformat o trecere practică într-un simbol al Renașterii. Numele pare aproape desprins dintr-un scenariu, dar aici podul chiar a fost construit de un om numit da Ponte.
Un pod construit pentru comerț
Până în 1854, acesta a fost singura trecere pietonală fixă peste Canal Grande, așa că podul făcea mai mult decât să încadreze o priveliște. Arcadele sale cu magazine, asociate cândva cu aurari, bijutieri și meșteșugari, purtau viața comercială din Rialto direct peste apă. De aceea, podul încă pare pe jumătate monument, pe jumătate stradă de piață.