Originile
În 1903, Josep Batlló a cumpărat casa simplă din zona prestigioasă de pe Passeig de Gràcia, deși considera că aceasta nu era demnă de reputația sa de om de afaceri. Pentru a se diferenția de ceilalți, dorea să încredințeze unui arhitect proiectarea unei clădiri noi și unice. Un an mai târziu, l-a însărcinat cu acest proiect pe renumitul arhitect Antoni Gaudí, care construise deja un parc, o biserică și case particulare în Barcelona. El a fost cel care l-a convins pe Josep să păstreze subsolul, parterul, grădina și încă patru etaje și să aplice planurile sale îndrăznețe structurii existente.
Capodopera lui Gaudí
Nici Josep, nici soția lui nu i-au impus limite lui Gaudí, permițându-i să se exprime pe deplin ca artist și arhitect. Deși ansamblul pare improvizat, Gaudí avea idei clare pentru capodopera sa avangardistă și modernistă: aceasta trebuia să îndeplinească și cerințe funcționale, fără ca designul artistic să aibă de suferit. Pentru a permite circulația independentă în aceste zone, a creat trei intrări pentru partea inferioară (parter, spații comerciale și subsol), etajul principal (reședința privată a familiei burgheze) și apartamentele de închiriat de deasupra. Circulația aerului a fost, de asemenea, luată în considerare în timpul construcției.
Trecerea spre zonele de serviciu | Foto: Unsplash, Burak Aslan Jocuri impresionante de lumină și culoare
În întreaga casă, mozaicurile colorate, cu aspect de relief, combinate cu filozofia luminii a lui Gaudí, creează un efect decorativ. Acesta este deosebit de vizibil în interior. Pentru a aduce lumină în casă, centrul clădirii a fost scobit, iar scara locatarilor a fost pusă în scenă. Gaudí a conceput aici cu grijă un degrade special al pietrelor de mozaic: pe măsură ce se îndepărtează de sursa de lumină, acestea devin mai deschise la culoare, amplificând astfel efectul și făcând întreaga încăpere să pară luminată.
Gaudí nu s-a oprit nici măcar la tavane | Foto: Unsplash, Laura Seidlitz Natura ca sursă de inspirație
În mișcarea de înnoire culturală și socială a stilului Art Nouveau catalan (Modernisme Català) dintre 1890 și 1910, natura se afla în centrul creațiilor artistice, iar teoria evoluției stârnea și ea vâlvă în secolul al XIX-lea. Se presupune că Gaudí s-a inspirat din cartea Douăzeci de mii de leghe sub mări de Jules Verne, precum și din copilăria sa, petrecută în mare parte în natură. Pare că Gaudí a încercat să creeze în Casa Batlló lumea subacvatică, în care nu există linii drepte. Casa este străbătută de vârtejuri pe podele și tavane și de elemente naturale, precum coloana vertebrală a unei creaturi marine, care formează scara mare. Nici pe ușile apartamentelor nu sunt numere, ci litere trasate cu gesturi ample, în culoare aurie.
Cutia toracică a dragonului
În mansardă, estetica și funcționalitatea se întâlnesc, dând spațiului un farmec cu totul aparte. Inițial, mansarda cu design minimalist servea drept trecere spre zonele utilitare ale apartamentelor de închiriat, care includeau spălătorii și încăperi de depozitare. Încăperea este luminată doar de lumina blândă care pătrunde în cele șaizeci de bolți în leagăn consecutive, creând astfel efectul unei cutii toracice sau al coloanei vertebrale a unui dragon.
Etajul principal
Etajul principal al clădirii se întinde pe o suprafață de 700 m² și servea odinioară drept reședință privată a familiei Batlló. Printre altele, include un hol de intrare cu luminatoare care seamănă cu carapacele țestoaselor; întreaga zonă evocă o lume subacvatică, cu pereți arcuiți în forme sinuoase și o scară spectaculoasă din lemn. Ajungi în biroul lui Josep Batlló, unde se află un șemineu în formă de ciupercă. Ferestrele generoase ale salonului principal, care ies în relief spre stradă, oferă o priveliște fascinantă asupra străzii Passeig de Gràcia; Gaudí a proiectat intenționat aceste ferestre ca pe o tribună, pentru a vedea și a fi văzut. Din sufragerie ajungi pe terasa din spatele casei, care era rezervată exclusiv familiei. Gaudí a creat aici o mică oază, menită să protejeze de agitația locomotivelor cu abur care scoteau fum.
Pe acoperișul casei | Foto: Flickr, Antonio Picascia - CC-BY-SA 2.0 Dragonul de pe acoperiș
Se presupune că Gaudí s-a inspirat din mitul Sfântului Gheorghe, sfântul ocrotitor al Cataloniei, pentru acoperișul casei. Se spune că acesta salvează prințesa cu sabia sa de dragonul care scuipă foc. Pe lângă profilul lateral al legendarei creaturi mitice, creat dintr-un număr mare de țigle romboidale roșii, albastre și verzi, casa scării cu crucea cu patru brațe poate fi interpretată și ca lancea cavalerului înfiptă în carapacea animalului. Gaudí a împodobit turnul și cu monogramele lui Isus, ale Mariei și ale lui Iosif, pentru a-și exprima credința profundă. Bobocul din ceramică, care se îndreaptă spre cruce, s-a spart în timpul transportului din Mallorca. Deși producătorul voia să îl înlocuiască, Gaudí a decis ca piesele să fie reunite, punând astfel din nou în evidență stilul său Trencadís (Trencadís înseamnă „spargere” în catalană - un mozaic din fragmente de diferite dimensiuni de plăci ceramice, marmură sau sticlă).
Fațada Casei Batlló | Foto: Unsplash, Anna Murzilon Fațada strălucitoare
Nenumărate fragmente de tencuială cu cioburi de sticlă colorată și bucăți de ceramică decorează fațada ondulată, care strălucește intens și amintește de suprafața sclipitoare a apei unui lac cu nuferi. Coloane cu aspect delicat, care de la distanță seamănă cu oase, dar sunt cioplite din piatră fină, formează suprafețele mari, neregulate și ovale ale ferestrelor etajului de onoare. De aceea, fațada este adesea descrisă ca organică; de aici provine numele clădirii, „Casa dels Ossos” sau „Casa Oaselor”. La o privire mai atentă, pe coloane se pot vedea și motive florale.