Primele transporturi din 1933
Pe 22 martie 1933, primele transporturi de prizonieri au sosit în lagărul creat pe terenul unei fabrici dezafectate de praf de pușcă și muniție. Ceea ce a început la Dachau a devenit un model al terorii SS; până în 1934, sistemul dezvoltat sub conducerea lui Theodor Eicke influența alte lagăre de concentrare. Data nu este doar un reper, ci începutul unei mașinării de persecuție.
Un sistem de lagăre, nu un loc izolat
Peste 200.000 de prizonieri din mai mult de 40 de națiuni au fost închiși în Dachau și în sublagărele sale, iar cel puțin 41.500 de oameni au murit. Până la sfârșitul războiului, lagărul se afla în centrul unei rețele de 140 de sublagăre, în principal în sudul Bavariei. Această amploare explică de ce terenul deschis și liniștit poate fi atât de greu de cuprins cu privirea.
Eliberarea și urmările dificile
La sfârșitul lunii aprilie 1945, cel puțin 25.000 de prizonieri din sistemul de lagăre Dachau au fost forțați să pornească în marșuri sau să urce în trenuri. Unități ale armatei SUA au eliberat lagărul pe 29 aprilie 1945, dar terenul nu a devenit imediat memorialul pe care îl vezi acum. Ulterior, a găzduit foști prizonieri bolnavi, a fost folosit pentru internare și ca tabără de refugiați, înainte ca memoria să transforme treptat locul.
Memorialul s-a deschis în 1965
Inițiativa supraviețuitorilor a fost decisivă. Memorialul lagărului de concentrare Dachau s-a deschis pe 9 mai 1965, iar o reamenajare ulterioară a dus la expoziția principală actuală în 2003. Structura sa, bazată pe parcursul prizonierilor, ajută vizita să treacă de la fapte istorice la destine individuale, motiv pentru care merită să zăbovești în sălile expoziției.