1385–1565: de la nucleul fortificat la tezaurul dinastic
Povestea începe cu Neuveste, construită în 1385 ca nucleu al palatului de mai târziu. În 1565, ducele Albrecht al V-lea a ordonat reunirea celor mai valoroase bijuterii ale dinastiei într-un tezaur care nu putea fi vândut, ceea ce explică de ce Tezaurul pare atât de deliberat alcătuit, nu întâmplător. Nu privești obiecte de lux adunate la întâmplare, ci o colecție politică menită să dăinuie.
1568–1835: palatul continuă să se reinventeze
Antiquarium a fost ridicat între 1568 și 1571, cabinetul tezaurului a urmat în 1726–1730, iar Teatrul Cuvilliés a fost construit în 1751–1755, înainte ca regele Ludwig I să adauge apartamentele regale în 1826–1835. De aceea, complexul nu pare niciodată un singur capitol stilistic bine delimitat. Seamănă mai degrabă cu mai multe curți care se contrazic în piatră, iar asta face parte din farmec.
1920, 1944 și 1958: muzeu, distrugere, redeschidere
Muzeul Reședinței s-a deschis în 1920, după sfârșitul monarhiei, o mare parte a complexului a fost devastată în 1944, iar prima secțiune restaurată a muzeului și tezaurului s-a redeschis în 1958. Această cronologie întreruptă contează, deoarece sălile par deopotrivă autentice și recuperate cu greu. Pășești printr-o poveste a supraviețuirii la fel de mult ca prin splendoare.
Ce să observi odată ajuns în interior
Nu te limita să numeri atracțiile principale. Observă schimbarea de scară dintre ampla desfășurare ceremonială a Antiquarium și intensitatea detaliilor privite de aproape ale coroanelor, relicvariilor, cristalului de stâncă și obiectelor din fildeș din Tezaur. Un mic truc practic: alege o sală și un obiect la care să zăbovești, iar întreaga vizită va deveni mai clară.