Creatoarea de conținut Jessica în Volare O tură nebună
Cel mai bine este să îți rezervi o jumătate de zi pentru Praterul vienez. Momentul meu preferat pentru atracții este la amurg sau după apus, dar această decizie îți aparține în totalitate.
Pentru ziua mea în Prater, pornim în jurul orei 15:00, într-o zi de septembrie plăcut de caldă. Înainte de seară, după ce am vizitat câteva dintre atracțiile de seamă ale Vienei, meritam o pauză în mijlocul naturii. Parcul Prater se întinde pe 6 milioane de m². Pajiștile, pădurile și întinderile de apă conturează peisajul chiar în districtul 2 al Vienei. În zilele toride, aleea principală, lungă de 4,5 km, oferă o ceață pulverizată care te răcorește și este perfectă pentru o pauză cu o carte bună pe zonele verzi. După relaxare, ne îndreptăm spre Wurstelprater.
Aici începem cu ceva de mâncare. Ador churros, iar drumul până la Prater mi-a făcut foame. Soarele apune încet - este timpul pentru prima atracție. Sunt o dependentă de adrenalină, așa că drumul meu mă duce la Volare, montagne russe-ul zburător. Stai întins pe burtă și gonești cu capul înainte de-a lungul unui traseu de 420 m.
În timpul turei mele cu montagne russe-ul, ceilalți și-au luat niște apă pentru ochit, adică bere, și m-au provocat la un duel de tir. La unul dintre numeroasele standuri de tir, demonstrez încă o dată că voi rămâne campioana neînvinsă și câștig pariul. Ca pedeapsă pentru prietenii mei și spre bucuria mea, mergem la cel mai nebun montagne russe din Prater, Olympia Looping, și suntem propulsați prin 5 bucle la 80 km/h.
Prater la apus | Unsplash: Thomas Stadler În strălucirea luminilor
Înainte de cină, vom trece și pe lângă Geisterbahn (casa bântuită). Mi-e teribil de frică de casele bântuite, dar din cauza FOMO (teama de a rata ceva), nici nu pot rămâne afară. După sperietură, ne îndreptăm spre Schweizerhaus. Aici găsești faimosul Stelze (ciolan de porc) și pahare uriașe de bere. Totuși, vrem să economisim niște bani și mergem la restaurantul Englischer Reiter, puțin mai ieftin, dar la fel de bun.
După ce ne refacem forțele cu șnițel vienez și alte bunătăți, ieșim din restaurant; soarele a apus acum complet. Prater se aprinde în numeroase lumini colorate și intermitente. Ne răsfățăm cu vată de zahăr la desert și pornim spre roata panoramică uriașă din Viena. În strălucirea nopții, o tură este și mai frumoasă decât în timpul zilei. Coada a fost lungă toată ziua și toată lumea se bucură că rezervasem deja biletele din timp. Cabinele urcă încet până la punctul cel mai înalt, la 64,7 m. De acolo, privim Praterul și Viena. Ajunși sus, ne bucurăm împreună de acest moment frumos deasupra acoperișurilor Vienei, înainte să ne luăm rămas-bun de la Prater.