Contractul de schimb
Catedrala Sfântul Ștefan a putut dobândi terenul pe care a fost construită doar printr-un contract de schimb între margraful Leopold al IV-lea al Austriei și episcopul Reginmar de Passau. Acest lucru i-a permis episcopului de Passau să construiască o biserică nouă pe un teren aflat la marginea zidurilor de atunci ale orașului antic Vindobona. Stephansdom și-a primit numele de la Sfântul Ștefan, patronul catedralei din Passau. Până în 1469, catedrala s-a aflat sub jurisdicția Diecezei de Passau.
O construcție cu stil
Biserica inițială a fost construită între 1137 și 1147 și a trecut prin extinderi și renovări constante de-a lungul secolelor. Biserica a suferit mai multe incendii și a fost reconstruită de fiecare dată, fiind adaptată mereu stilului arhitectural al perioadei. Astfel, Catedrala Sfântul Ștefan prezintă astăzi atât elemente arhitecturale romanice târzii, cât și gotice târzii. Diferitele forme și schimbări de stil pot fi recunoscute și astăzi în profilurile stâlpilor și în decorațiunile figurative. Printre cele mai vechi părți păstrate se numără Heidentürme (turnurile păgânilor) și Riesentor (Poarta Uriașului). Extinderea gotică, care a fost și cea mai amplă, a avut loc abia sub Habsburgi. În timpul ducelui Albrecht al II-lea au fost realizate extinderea corului și construcția turnului sudic.
Țiglele aranjate cu măiestrie pe acoperișul Catedralei Sfântul Ștefan | Foto: Flickr, Kurayba - CC-BY-SA 2.0 Transformarea provocată de incendiu
Inițial, Catedrala Sfântul Ștefan a fost concepută ca biserică parohială, dar în 1469 a devenit sediu episcopal, iar în 1722 a fost ridicată la rangul de biserică mitropolitană. Deși biserica era prea mare încă de la început pentru orașul mic de atunci, se presupune că ridicarea sa la rangul de sediu episcopal fusese deja planificată. În al Doilea Război Mondial, catedrala a căzut victimă unor împrejurări nefericite. Jefuitorii au incendiat magazinele din fața catedralei, iar vântul nefavorabil a făcut ca focul să se extindă la acoperișul catedralei. Incendiul a distrus mari părți ale catedralei, inclusiv acoperișul, turnul nordic, orga uriașă și Pummerin. Stranele corului, orga corului, oratoriul împăratului și crucea de pe jubé au fost, de asemenea, distruse de foc. După încheierea războiului au început ample lucrări de renovare, iar Catedrala Sfântul Ștefan a fost redeschisă în 1952. De atunci, aici au avut loc și funeraliile unor personalități austriece celebre, cele mai recente fiind cele ale lui Niki Lauda și ale episcopului auxiliar vienez Helmut Krätzl.
Turnul sudic al catedralei | Foto: Flickr, Paul Hudson - CC-BY-SA 2.0 Știai că...
... catedrala avea deja în secolul al XV-lea un ceas în turn, după care erau potrivite toate ceasurile orașului? Acesta a fost însă îndepărtat în 1861 și poate fi admirat acum în Muzeul Ceasurilor din Viena.
... Catedrala Sfântul Ștefan, cu cele 22 de clopote ale sale, are cel mai mare ansamblu de clopote din Austria, care se numără și printre cele mai mari din lume. Clopotele Sfântului Ștefan sunt împărțite între turnul sudic, Heidenturm din nord și turnul nordic.
... cel mai faimos și mai mare clopot al catedralei se numește «Pummerin». Are un diametru de 314 cm și este numit și vocea Austriei. Se află în turnul nordic. Totuși, acesta nu este clopotul original. Acela atârna în turnul sudic, dar a căzut și s-a spart în timpul incendiului catedralei din 1945. Noul Pummerin a fost turnat în 1951 în Austria Superioară, un land al Austriei, folosind parțial materialul vechi, și a fost adus înapoi la Viena ca dar în 1952. Spre deosebire de celelalte clopote, cel mai faimos clopot al Austriei este tras doar la ocazii speciale, cum ar fi trecerea dintre ani.
Cele mai înalte turnuri ale catedralei
Turnul sudic al Catedralei Sfântul Ștefan, numit cu afecțiune «Steffl» de vienezi, se înalță mult deasupra acoperișurilor Vienei. Piatra de temelie a fost pusă în 1359; turnul sudic a fost terminat în 1433. Odinioară servea drept punct de observație pentru incendii. Mai mult de 343 de trepte duc la Türmerstube, de unde se deschide astăzi o priveliște fantastică asupra orașului. După construcția sa, turnul sudic, cu înălțimea de 136,44 m, a fost cea mai înaltă construcție de sine stătătoare din lume timp de 50 de ani și se spune că nu trebuia să fie depășit. Aici se află principalul ansamblu de clopote al Sfântului Ștefan, alcătuit din 11 clopote. Sus, în vârful turnului sudic, mai sunt încă două clopote.
În turnul nordic se află trei clopote, inclusiv cel mai faimos, Pummerin. Celelalte șase clopote atârnă în Turnul Păgânilor din nord. În turnul nordic poți ajunge atât pe jos, cât și cu liftul, dar acesta are doar 68 m înălțime, în comparație cu turnul sudic. Se spune că turnul nordic a rămas neterminat din cauza dificultăților economice de la sfârșitul Evului Mediu, a amenințării turcilor și, mai ales, a marilor schimbări din domeniul religios, așa-numita Reformă. Sau poate se ascunde o altă poveste în spatele acestui lucru?
Pactul cu diavolul
În trecut, ori de câte ori vienezii nu puteau explica un fenomen, diavolul era de vină, la fel ca în cazul turnului nordic, care nu a fost niciodată terminat. Potrivit unei legende vechi, se spune că, pe atunci, consiliul orașului căuta un nou meșter constructor pentru a grăbi terminarea Catedralei Sfântul Ștefan. Meșterul constructor și arhitectul Hans Puchsbaum a văzut în asta o ocazie de a cere mâna fiicei înstărite a constructorului catedralei de atunci, Peter Prachatitz, de care era îndrăgostit fără speranță. Meșterul i-a promis lui Puchsbaum că i-o va da pe Maria de soție dacă reușește să termine al doilea turn al Catedralei Sfântul Ștefan într-un an, adică într-un timp record de neimaginat. Totuși, când au apărut dificultăți, el a făcut un pact cu diavolul. Diavolul i-a promis ajutor cu condiția ca Puchsbaum să nu rostească numele lui Dumnezeu, al Fecioarei Maria sau al vreunui alt sfânt pe durata construcției. Când, într-o zi, Maria nu l-a observat pe Puchsbaum pe șantier, iar el i-a strigat numele, turnul nordic s-a prăbușit și l-a îngropat sub dărâmături.