Un palat înconjurat de apă pe Dahme
Primul farmec al Palatului Köpenick ține de amplasare. Traversezi spre Schloßinsel, cu râul Dahme suficient de aproape încât să schimbe atmosfera înainte să ajungi la casa de bilete. Acest cadru insular explică supranumele pe care Schloss Köpenick îl primește adesea în textele de călătorie: un palat înconjurat de apă, care pare separat de oraș fără să părăsești Berlinul.
De la pavilion de vânătoare la reședință barocă
Insula a avut alte vieți înainte de palatul actual. Aici se afla un castel ascanian în jurul anului 1240, urmat de un pavilion de vânătoare renascentist în 1558. Între 1677 și 1690, Friedrich, cel care avea să devină primul rege în Prusia, a înlocuit acea clădire mai veche cu palatul baroc pe care îl vezi astăzi, modelat de Rutger van Langervelt și Johann Arnold Nering.
Planul neterminat
O parte din farmecul palatului vine din ceea ce nu s-a întâmplat niciodată. Nering a început în 1682 o extindere mai amplă, cu trei aripi, dar moartea lui Elisabeth Henriette în 1683 și ascensiunea politică a lui Friedrich au mutat atenția în altă parte. Terasa largă a grădinii încă amintește de acea ambiție întreruptă, ca un plan al clădirii lăsat deschis spre cer.
RoomArt și 29 de tavane din stuc
În interior, expoziția permanentă RoomArt vorbește mai puțin despre obiecte izolate și mai mult despre atmosferă. Mobilierul, tapiseriile, porțelanul, argintăria și lambriurile arată cum erau amenajate interioarele renascentiste, baroce și rococo pentru a exprima statut, confort și fast. Privește des în sus: cele 29 de tavane din stuc restaurate fac parte din colecție, nu sunt doar decorațiuni.
Sala blazoanelor și vestigiile din subsol
Dacă ai puțin timp, ia restaurata Sală a blazoanelor drept punct de reper. Ansamblul heraldic, argintăria și atmosfera ceremonială explică rapid limbajul de curte al palatului. Apoi coboară în subsol, unde arheologia duce povestea sub sălile lustruite și înapoi spre istoria mai veche a așezărilor de pe Schloßinsel.