Formarea zăcământului de sare
Sarea din minele din Wieliczka este mai veche decât omul modern. În miocen, acum 13,6 milioane de ani, plăcile tectonice din Europa Centrală s-au deplasat, formând noi lanțuri muntoase, inclusiv Carpații. Apa sărată a mării s-a acumulat în depresiunea din fața Carpaților și a lăsat depozite de sare pe măsură ce regiunea a evoluat, formând straturi de sare gemă îngropate la adâncimi între 30 și 330 de metri. Sarea extrasă din minele din Wieliczka și Bochnia era extrem de pură și se vindea sub numele de Sarea Vulturului, în butoaie decorate cu vulturul alb al Poloniei.
Istoria extracției sării
Minele de sare din Wieliczka sunt printre cele mai vechi din Europa, sarea gemă fiind descoperită aici în secolul al XIII-lea. În 1368, minele au primit de la regele Cazimir al III-lea cel Mare un statut care stabilea drepturile minerilor și legile ce reglementau producția și comerțul cu sare. În secolul al XV-lea, aproximativ 350 de persoane lucrau în mine, producând până la 8.000 de tone de sare pe an. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, Minele Regale de Sare din Wieliczka și Bochnia, așa cum au ajuns să fie cunoscute, au prosperat ca cea mai mare întreprindere minieră din Polonia. Din 1772, regiunea s-a aflat sub stăpânirea Austriei, iar minele au fost extrem de importante pentru economia vastului și puternicului imperiu. Turismul în mine a fost consemnat încă din 1774, iar cel mai vechi traseu turistic prin mine datează din secolul al XIX-lea; acesta a devenit curând o altă sursă de venit pentru companie, pe lângă vânzarea produselor sale. Exploatarea comercială s-a încheiat în 1964, după aproape 700 de ani de activitate, din cauza costurilor în creștere și a noii concurențe din partea sării marine, care au făcut ca exploatarea minei să nu mai fie viabilă economic.