O istorie a ororii
Încă din 1940, Auschwitz I a fost înființat ca lagăr de concentrare pentru prizonieri politici, în timp ce lagărul mai mare, Auschwitz-Birkenau II, a fost construit în 1941 ca lagăr de muncă și exterminare. În acesta din urmă puteau fi închiși până la 125.000 de oameni; totuși, cei mai mulți erau uciși în camerele de gazare și arși în crematorii imediat după sosire. Nu doar peste 1 milion de evrei au avut parte de o moarte îngrozitoare în urma crimelor în masă comise de naziști, ci și sute de mii de sinti, romi, polonezi și homosexuali au murit aici. Cei care nu erau uciși în camerele de gazare mureau adesea din cauza maltratării sau a malnutriției. La 27 ianuarie 1945, lagărul a fost eliberat de Armata Roșie.
Un proces dificil de confruntare cu trecutul
Urmărirea penală și dezbaterea publică despre Holocaust în Germania au avansat lent la început și cu puține rezultate. În total, doar 800 dintre cei aproximativ 8.000 de membri ai SS care au servit la Auschwitz au fost condamnați în cele din urmă. Principalii criminali de război au fost condamnați la Nürnberg după încheierea războiului, însă complicitatea populației în ansamblu a devenit un subiect tabu. Abia în anii 1960 au avut loc procesele Auschwitz de la Frankfurt, în parte datorită activității procurorului general Fritz Bauer. Primele procese, începute în 1963, aveau să dureze 20 de luni întregi, încheindu-se în majoritate cu condamnări și confruntând Germania cu trecutul său nazist recent. În Germania au urmat încă două procese, precum și alte procese ulterioare. În schimb, procesele Auschwitz din Austria, desfășurate la Viena, s-au încheiat în 1972 cu două achitări, atrăgând puțină atenție.
Lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau | Dieglop CC BY-SA 4.0 Memorial și muzeu
Încă din 1947, la doi ani după încheierea războiului, o hotărâre a Parlamentului polonez a înființat Muzeul de Stat Auschwitz-Birkenau. Astăzi, multe dintre expoziții se află în lagărul Auschwitz I, dar merită să vizitezi și Auschwitz II. Crematoriile au fost distruse de naziști cu puțin timp înainte de eliberarea lagărului, însă ruinele sunt încă vizibile astăzi, la fel ca șinele de cale ferată și vagoanele de marfă în care au fost deportate victimele. În timpul Războiului Rece au apărut conflicte legate de amenajarea muzeului, dar expoziția permanentă și-a păstrat forma de bază de la moartea lui Stalin, în 1955. Din 1960, toate națiunile din care proveneau victime ale Holocaustului au avut posibilitatea de a-și crea propriile memoriale. Din 1979, locul face parte oficial din Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, ca mărturie istorică a crimelor în masă comise la scară industrială de Germania nazistă.
Intrarea în Auschwitz-Birkenau | xiquinhosilva CC BY 2.0 Muzeul de Stat Auschwitz-Birkenau astăzi
Încă din 1955, expoziția permanentă a fost deschisă în blocurile 4, 5, 6, 7 și 11 ale fostului lagăr Auschwitz I. Aici sunt expuse liste cu numele victimelor, fotografii, copii ale dosarelor din lagăr și obiecte istorice. Alte expoziții descriu procesul sosirii în lagăr și prezintă spațiile de locuit și închisoarea lagărului. Muzeul prezintă, de asemenea, o curte în care aveau loc execuții și o cameră de gazare. Pe lângă misiunea sa educativă, muzeul se dedică și cercetării istorice și conservării locului și a obiectelor sale istorice.