De la Castrum Maris la sediul cavalerilor
În 1274, fortăreața era deja cunoscută drept Castrum Maris, castelul de lângă mare. Când Ordinul Sfântului Ioan s-a stabilit în Birgu după 1530, vechiul castel a devenit Fort St Angelo și centrul de comandă al noii baze insulare. De aceea, vizita îți dă mai puțin impresia unei singure clădiri și mai mult pe cea a unei porți de oraș, a unui palat și a unei fortărețe reunite.
Bateriile Marelui Asediu și controlul portului
Fortul a jucat rolul principal în timpul Marelui Asediu din 1565, când controlul asupra Grand Harbour a influențat soarta Maltei. În 1689, Carlos Grunenbergh a transformat apărarea într-o fortificație de coastă mai puternică, cu patru platforme de artilerie. Oprește-te lângă bateriile orientate spre port și geografia devine evidentă: cine stăpânea acest punct supraveghea poarta către cea mai aglomerată cale navigabilă a insulei.
Anii Royal Navy și urmele celui de-al Doilea Război Mondial
În 1906, comandamentul mediteraneean al Royal Navy s-a mutat în fort, denumind ulterior baza de pe uscat HMS Egmont și apoi HMS St Angelo. Al Doilea Război Mondial a lăsat 69 de lovituri directe, dar fortul a rămas în uz naval până în martie 1979. Acest capitol târziu contează: împiedică locul să rămână doar o poveste a cavalerilor și imprimă meterezelor un caracter distinct al secolului XX.
Priveliști asupra Grand Harbour de pe metereze
Priveliștea nu este un bonus; face parte din interpretare. De pe metereze, Valletta, Senglea, porturile de agrement și marginile fortificate ale Celor Trei Orașe explică de ce această mică limbă de pământ a contat timp de secole. Acordă-ți aici o pauză liniștită. Este momentul în care hărțile, bătăliile și piatra se îmbină în sfârșit.