Escaladarea conflictului după al Doilea Război Mondial
La scurt timp după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a apărut un conflict global între sisteme. Europa și întreaga lume s-au împărțit între sfera de influență a SUA, pe de o parte, și cea a Uniunii Sovietice, pe de altă parte - această perioadă, care a durat până în 1989, este numită de obicei Războiul Rece. În Berlinul postbelic, ocupat de cele patru puteri aliate din războiul mondial, situația s-a agravat încă de la început. Între 1948 și 1949, Uniunea Sovietică a încercat să aducă Berlinul în întregime în sfera sa de influență și, ulterior, a izolat orașul. Puterile occidentale au aprovizionat apoi Berlinul cu rații alimentare transportate cu avionul timp de un an, până când Uniunea Sovietică a fost nevoită să ridice blocada fără să-și fi atins scopul.
Construirea Zidului Berlinului
Mulți oameni cred că Zidul Berlinului a fost construit la scurt timp după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. În realitate, însă, a fost construit în 1961. A fost ridicat din ordinul Uniunii Sovietice sau al RDG și a reprezentat escaladarea finală a conflictului german dintre Est și Vest, menită să împiedice fugile spre Germania de Vest. Zidul nu era doar un simbol al descurajării. Era înconjurat de ceea ce era cunoscut drept «fâșia morții», iar paznicii primiseră ordin să tragă în cei care încercau să fugă. Cercetătorii nu sunt de acord asupra numărului victimelor până la căderea zidului, dar acesta este estimat la câteva sute.
Nenumărate tentative de evadare
În cei aproape 40 de ani de existență a Zidului Berlinului, au avut loc numeroase tentative de evadare din Berlinul de Est, documentate pe larg nu doar de Muzeul Zidului. Mulți au încercat să fugă prin tuneluri secrete sau cu mașini cu compartimente ascunse. Cea mai spectaculoasă evadare a fost realizată de familiile Strelzyk și Wetzel cu un balon construit de ele însele - povestea lor a fost ecranizată de mai multe ori de atunci. Din păcate, mulți nu au reușit. Peter Fechter, care avea atunci 18 ani, a murit în 1962 după ce a fost împușcat de trupele de frontieră din Berlinul de Est și nu a reușit să treacă peste sârma ghimpată. Moartea sa a dus la demonstrații în Berlinul de Vest și la noi restricții pentru trupele sovietice din oraș.
Sfârșitul zidului și Germania unită
De la sfârșitul anilor 1980, Războiul Rece se apropia de final. Începând cu politicile secretarului general comunist Mihail Gorbaciov, mișcările de reformă din Uniunea Sovietică au prins avânt. În 1989, chiar și Zidul Berlinului urma să devină istorie. După ce o știre despre libertatea de a călători a fost prezentată ambiguu, locuitorii Berlinului de Est s-au îndreptat în masă spre zid într-o noapte de noiembrie și l-au doborât printr-o revoluție pașnică. Uniunea Sovietică a existat oficial până în 1991, dar odată cu căderea zidului, sfârșitul Războiului Rece a fost pecetluit. Încă din 1990, Germania era unită. De altfel, în timpul Războiului Rece, Berlinul era într-adevăr capitala RDG, dar în Germania de Vest capitala era orașul Bonn, relativ mic, din Renania de Nord-Westfalia. Abia la 3 octombrie 1990 Berlinul a redevenit capitala unei Germanii unite.