Începuturile la cumpăna dintre milenii
Pentru a marca începutul noului mileniu, London Eye a fost inaugurată pe 31 decembrie 1999 sub numele Millennium Wheel, deși a rămas închisă pentru lucrări de îmbunătățire până în martie 2000. Inițial, trebuia să se închidă din nou după cinci ani, când urma să expire contractul de închiriere. Dar lucrurile au luat o altă turnură: încă din 2002, contractul a fost prelungit, iar roata panoramică a devenit astfel un element permanent al panoramei Londrei.
Cabine cu valoare simbolică
Cele 32 de cabine ale London Eye reprezintă cele 32 de districte ale Londrei, dar sunt numerotate de la 1 la 33. Numărul 13 lipsește, deoarece se consideră că aduce ghinion. Cabina numărul 2 a fost declarată Coronation Capsule cu ocazia celei de-a 60-a aniversări a încoronării reginei Elisabeta a II-a. Cu ocazia celei de-a 70-a aniversări, în 2022, i-a fost dedicat și un mic pub într-una dintre gondole.
Aproape cea mai înaltă atracție din Londra
Până la deschiderea platformei de observare de la The Shard, London Eye era cel mai înalt punct de belvedere din Londra, cu o priveliște fantastică asupra tuturor clădirilor emblematice ale orașului. Spre est se văd Catedrala Sfântul Paul, Tower Bridge, The Shard, iar spre vest Columna lui Nelson, Palatul Buckingham și Palatul Parlamentului. Într-o zi senină, priveliștea se poate întinde până la 40 km.
O roată panoramică aparte
Din punct de vedere tehnic, London Eye nu poate fi numită Ferris Wheel, după George Gale Ferris Jr., care a construit prima structură de acest fel în 1893. Motivul este că este susținută lateral, adică se rotește pe o consolă. Deși la inaugurare era cea mai înaltă roată panoramică din lume, acum există roți mai înalte în Nanchang, Singapore și Las Vegas, dar acestea sunt într-adevăr Ferris Wheels. Așadar, London Eye poate afirma că este în continuare cea mai înaltă roată panoramică de acest tip constructiv.