O galerie născută din planul lui Federico Borromeo
În 1607, cardinalul Federico Borromeo a fondat Biblioteca Ambrosiana, iar în aprilie 1618 a deschis galeria de pictură pornind de la propria colecție. Această dublă origine contează și astăzi: nu vizitezi un muzeu de sine stătător, ci un loc în care cărțile, erudiția și picturile au fost menite să dialogheze încă de la început.
Un traseu compact cu capodopere de mare valoare
Traseul este compact, dar selecția de opere este impresionantă: opera lui Caravaggio, Coș cu fructe, desenul pregătitor pe carton al lui Rafael pentru Școala din Atena, opera lui Leonardo da Vinci, Portret de muzician, alături de Tițian și Botticelli, se găsesc toate într-un muzeu cu 24 de săli. Tocmai această concentrare face vizita atât de potrivită în centrul orașului Milano: descoperi o parte importantă a istoriei artei fără să pierzi o jumătate de zi.
De ce Codex Atlanticus schimbă tonul vizitei
Să vezi paginile originale din Codex Atlanticus în Sala Federiciana transformă o vizită valoroasă la galerie într-o incursiune și mai bogată în patrimoniul intelectual milanez. Îl readuce pe Leonardo da Vinci în lumea hârtiei, a cernelii și a bibliotecii Ambrosiana, exact ceea ce îți rămâne în minte după vizită.
Curiozitățile care merită un final mai tihnit
După operele celebre, muzeul devine mai neobișnuit, în sensul bun. În Aripa Galbiati și în exponatele care urmează, detalii precum mănușile lui Napoleon de la Waterloo sau o șuviță din părul Lucreziei Borgia le dau atât vizitatorilor care revin, cât și celor curioși aflați la prima vizită un motiv să nu plece în grabă după Rafael și Leonardo.