Baia romană era un țărm al luxului
Încă din secolul I î.Hr., Baia era apreciată pentru vremea blândă, peisajele frumoase și apele termale. A devenit o stațiune prestigioasă pentru aristocrați și familia imperială, ceea ce explică de ce vestigiile subacvatice par și astăzi mai puțin o simplă infrastructură și mai mult scheletul unui țărm dedicat plăcerilor.
Bradiseismul a scufundat lent coasta
Primele semne ale îndelungatului proces de scufundare au apărut la sfârșitul secolului al IV-lea d.Hr.. Această mișcare geologică lentă explică de ce vechea linie a țărmului a coborât sub apă, păstrând drumurile, complexele de băi și fragmentele de vile la locul lor. Baia este captivantă tocmai pentru că geologia nu a șters complet orașul.
Traseele se descifrează încă asemenea unor fragmente de oraș
Aici nu este vorba despre o singură epavă izolată. Nume precum Villa a Protiro, Villa dei Pisoni, Portus Julius, Secca delle Fumose și Terme del Lacus îți arată că parcul păstrează diferite fragmente ale vieții de coastă: vile ale elitelor, băi, drumuri, structuri portuare și spații pentru creșterea peștilor. Chiar dacă vezi un singur traseu, imaginea unui oraș rămâne intactă.
Punta Epitaffio leagă marea de muzeu
Povestea redescoperirii moderne contează aici. În 1969, au fost găsite statui la Punta Epitaffio; la începutul anilor 1980, săpăturile au clarificat contextul nimfeului; iar în 2002, parcul scufundat a dobândit oficial statut de zonă protejată. Astăzi, vizita pe mare și reconstrucția din Castelul Baia se explică reciproc într-un mod minunat.