De la distilerie la campus de artă
Locul a început ca o distilerie industrială din anii 1910, lângă Porta Romana. Când Fondazione Prada și-a deschis sediul permanent din Milano în 2015, OMA a păstrat tensiunea vizibilă: depozitele, laboratoarele și silozurile stau alături de structuri noi precum Podium, Cinema și Torre. Acest amestec face campusul să semene mai degrabă cu un oraș compact alcătuit din fragmente decât cu un singur bloc muzeal.
Torre și Atlas
Torre se înalță la 60 m deasupra unui campus de 19.000 m², iar cele nouă etaje nu repetă aceeași formulă de galerie. Înălțimile tavanelor, planurile și priveliștile se schimbă pe măsură ce urci, în timp ce Atlas reunește lucrări din perioada 1960-2016 ale unor artiști precum Jeff Koons, Walter De Maria, Betye Saar și Carsten Höller. Lasă clădirea să îți dicteze ritmul urcării.
Proiecte permanente cu spațiu limitat
Unele proiecte permanente sunt mici, intense sau au accesul limitat în funcție de capacitate. Processo Grottesco, Haunted House, Le Studio d'Orphée și Die Geburt des Buches aus dem Geiste der Natur fac parte din identitatea milaneză, dar accesul poate depinde de spațiu și de moment. Dacă unul este deosebit de important pentru tine, întreabă despre el la începutul vizitei, în loc să îl lași pentru ultimele minute.
Expozițiile temporare dau tonul
Atmosfera se schimbă radical odată cu programul expozițiilor, de la mari proiecte individuale în Cisterna la film, discuții și fotografie la Osservatorio. Înainte să alegi un interval orar, stabilește dacă vizita ta se concentrează pe clădire, pe un anumit artist sau pe întregul program cultural. Această decizie împiedică ziua să devină prea fragmentată.