De la mormânt antic la loc creștin
Cel mai vechi nucleu al complexului datează din secolul al II-lea d.Hr., când mormântul unei familii nobile a început povestea de sub actuala Via Capodimonte. În secolul al IV-lea d.Hr., zona s-a extins după depunerea rămășițelor Sfântului Agrippinus, iar bazilica subterană a legat locul de devoțiunea creștină. Simți imediat această schimbare: catacombele par mai puțin un coridor de morminte și mai mult un oraș îngropat al ritualurilor.
Momentul decisiv din secolul al V-lea legat de San Gennaro
Între anii 413 și 431 d.Hr., episcopul Ioan I a adus aici rămășițele lui San Gennaro, iar catacombele au devenit o destinație de pelerinaj și un loc de înmormântare foarte râvnit. Acesta este momentul în care locul încetează să fie doar arheologic și devine napolitan și prin încărcătura sa emoțională. Traseul capătă mult mai mult sens când îl privești ca pe un loc de devoțiune, nu doar ca pe un muzeu subteran.
Ce se remarcă pe traseul de vizitare
Caută cripta episcopilor, spațiile largi ale bazilicilor subterane și frescele care păstrează încă pe pereți prezența umană. Catacomba superioară conservă unele dintre cele mai vechi picturi creștine din sudul Italiei, în timp ce picturile și mozaicurile ulterioare arată cum locul a continuat să se schimbe, în loc să rămână încremenit într-o singură epocă. Dacă încetinești pentru a privi arta, vizita devine mai bogată decât o simplă trecere prin încăperi.
Când moaștele au plecat, iar amintirea a rămas
În anul 831 d.Hr., principele longobard Sico I a dus rămășițele lui San Gennaro la Benevento, iar mai târziu acestea au rămas o vreme la Montevergine, înainte de a reveni la Catedrala din Napoli. Totuși, catacombele nu și-au pierdut niciodată importanța simbolică în oraș. Acest lung ocol explică de ce locul pare și astăzi mai însemnat decât moaștele păstrate fizic acolo în prezent.