Pescarii italieni au dat zonei Wharf primul său ritm
Din epoca goanei după aur din 1849 până la sfârșitul secolului al XIX-lea, flota locală a fost modelată de feluci cu vele latine, inspirate de bărcile familiare pescarilor italieni. Muzica, numele sfinților de pe carene și cultura muncii în familie au dat acestui țărm un caracter care încă se simte în identitatea sa legată de fructele de mare. Chiar și când Wharf pare turistic, acest strat maritim mai vechi îl împiedică să pară un loc oarecare.
Linia țărmului s-a schimbat după 1906
După cutremurul și incendiul din 1906, părți din actualul Wharf au fost formate pe teren creat din molozul rămas. Această origine contează când privești malul: locul nu este doar istorie păstrată, ci și istorie reconstruită. Ea explică de ce vechile obiceiuri maritime și infrastructura ulterioară pentru vizitatori se află atât de aproape unele de altele.
Crabul Dungeness a transformat Wharf într-un ritual gastronomic
Cu mult înainte de vitrinele lucioase cu suveniruri, pescarii fierbeau deja crabi proaspeți pe mal și îi serveau în simple pahare de hârtie. Sezonul anual al crabilor Dungeness, cazanele aburinde și tejghelele cu fructe de mare au transformat Wharf într-unul dintre cele mai ușor de recunoscut ritualuri gastronomice din San Francisco. Dacă locul încă miroase delicios și pare ușor haotic, nu este o întâmplare; este o moștenire.
PIER 39 și leii de mare au schimbat harta vizitelor
Când PIER 39 s-a deschis în 1978, iar leii de mare californieni au ocupat K-Dock în 1990, partea estică a cartierului a devenit un magnet mult mai puternic pentru familii. Această schimbare a adus magazine, atracții și un nou ritm al vizitelor, dar nu a șters vechea flotă de pescuit aflată mai spre vest. Wharf își arată cel mai bine farmecul când observi ambele versiuni deodată: trecutul de port activ și prezentul mai zgomotos de pe mal.