Băile oamenilor dau și astăzi tonul
Numele Landmannalaugar este de obicei asociat cu apa caldă în care se scăldau oamenii care traversau ținuturile înalte. Acea istorie se simte încă vie lângă cabană, unde aburii se ridică din pârâu, lângă lava întunecată și pasarelele ude. Ia un prosop, dar și răbdare; acesta este un loc natural folosit de toată lumea, nu un spa.
Anii 871 d.Hr. și 1477 se află sub bocancii tăi
Zona vulcanică mai întinsă Torfajökull poartă drama unei istorii geologice îndelungate, inclusiv erupția din 871 d.Hr. de la Vatnaalda și erupția din 1477 de la Veiðivötn. În jurul Laugahraun, această istorie devine vizibilă sub forma lavei negre de sub versanții de riolit în culori de bomboane. Nu este doar un peisaj frumos; este o lecție concentrată despre foc, gheață și culorile mineralelor.
În 1979 a fost protejată o rezervație fragilă din ținuturile înalte
Rezervația naturală Fjallabak a fost pusă sub protecție în 1979, iar motivul devine evident imediat ce părăsești pietrișul compact. Mușchiul, terenul mlăștinos, izvoarele termale și riolitul friabil definesc un peisaj care se deteriorează ușor. Rămâi pe potecile rezistente și abține-te de la scurtături; cel mai bun suvenir este să lași culorile acolo unde sunt.
Cabana din 1951 a devenit un nod de trasee
Prima cabană FÍ din Landmannalaugar a fost construită în 1951, iar zona cabanei dă și astăzi ritmul locului. Turiștii veniți pentru drumeții de o zi, cei care campează, administratorii cabanelor și drumeții de pe Laugavegur trec cu toții prin același nod de pietriș și aburi. Chiar dacă te oprești doar câteva ore, pășești în cultura drumețiilor din Islanda.
Laugavegur schimbă perspectiva
Laugavegur se întinde pe aproximativ 54 km de la Landmannalaugar spre Þórsmörk, așa că începutul traseului păstrează un sentiment discret de plecare chiar și în zilele aglomerate. Unii vizitatori vin pentru o baie caldă și o scurtă plimbare prin lavă; alții își strâng chingile rucsacului și încep o poveste de patru zile. Acest contrast dă energie locului.