Macheta Stadionului lui Domițian | Flickr: Gary Todd CC-BY 2.0 Antichitatea
Încă din anul 46 î.Hr., Cezar a poruncit construirea unui teren de sport pentru întreceri atletice pe locul actual, care a fost extins în anul 85 î.Hr. de împăratul Domițian și putea găzdui peste 30.000 de vizitatori. Stadionul era folosit pentru curse de cai, jocuri de gladiatori și competiții de atletism.
Numele pieței provine probabil din cuvântul latin agones și înseamnă «întrecere» sau «jocuri». Numele pieței a evoluat apoi de la agone la nnagone, la navone și, în cele din urmă, la Navona.
Piazza Navona în 1699 | Wiki Commons: De Gaspar van Wittel - Colección Carmen Thyssen-Bornemisza en depósito en el Museo Thyssen-Bornemisza, Domeniu public, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=7699036 Evul Mediu
Romani înstăriți s-au mutat în oraș și au început să înconjoare piața cu clădiri. A fost construită și o primă biserică. În această biserică, Sant'Agnese in Agone, poți vizita astăzi vestigiile stadionului antic. Totuși, în piață continuau să aibă loc curse de cai, târguri, piețe și festivaluri.
Forma arenei s-a păstrat până astăzi, deoarece constructorii au folosit zidurile exterioare pentru casele lor.
Epoca barocă
Piața urma să fie reconstruită sub numele de Forum Pamphilj, după modelul somptuoaselor foruri imperiale. Din acest motiv, un apeduct antic a fost prelungit până aici. Forul a rămas însă neterminat. Datorită apeductului, aici se află acum Fântâna lui Neptun, Fontana del Moro și Fântâna celor Patru Fluvii. Cele patru fluvii simbolizează cele mai mari fluvii ale celor patru continente cunoscute atunci: Dunărea, Nilul, Gangele și Rio de la Plata.
Apele răcoroase
Verile din Cetatea Eternă puteau deveni foarte fierbinți, motiv pentru care, începând din secolul al XVII-lea, romanii inundau regulat piața, blocând scurgerile fântânilor pentru a crea un fel de piscină în aer liber unde să se răcorească. Totuși, din cauza răspândirii rapide a malariei și a temerilor legate de o epidemie în Roma, această distracție acvatică a fost interzisă la mijlocul secolului al XIX-lea.